e doar o clipa de aici si pana acolo… si, incercand sa fiu nimeni,deschid greu , usa ce desparte doua timpuri si imi trec cu un fel de teama,sufletul, dincolo.
ne stim din cuvinte,din taceri din framantari si iar din cuvinte…ne stim din nelinisti si din intrebari lasate in graba,ori in liniste .
si doar o clipa,de aici si pana acolo…
mi-e greu sa fiu nimeni! nu acum…,oricand, dar nu acum,pentru tine,pentru zambetul tau ,as fi vrut ,sa pot, sa fiu,eu.
pentru ca acolo,imi opresc timpul si ma plimb printre ganduri si “cuvinte nesimple”,pentru ca esti adusa de o “furtuna nepamanteasca”,in “sunete si litere”,” incercand sa definesti absolutul”,pentru ca esti o frumoasa uimire,trebuia sa fiu ,eu!
iti multumesc,suflet delicat,intalnit la miezul noptii, ca m-ai lasat sa fiu, nimeni!